Imprimare
PDF

Vosganian: Problema USL după locale - familie mare, remuneraţie după buget, mică!


Vicepreședintele PNL Varujan Vosganian comentează, pe blog, faptul că odată cu câștigarea alegerilor locale, guvernarea USL se va confrunta cu problema împărțirii resurselor și consideră că, actualele condiții, în care se impun restricții, este un bun prilej de maturizare.

”Niciodată în istoria politică a românilor o bucurie atât de mare nu a fost însoţită de o îngrijorare pe măsură. Am un prieten căruia nevasta i-a născut tripleţi. Nu ştia ce să facă mai ntâi: să se bucure de aşa un belşug de odrasle sau să se  neliniştească la gândul că tustrei copilaşii trebuie îngrijiţi, hrăniţi şi îmbrăcaţi deopotrivă. Ce face un preşedinte de consiliu judeţean care îşi iubeşte ţinutul şi vrea să-şi merite voturile? Lustruieşte clanţele cancelariilor guvernamentale după bani. Ce face un primar destoinic ? Foloseşte toate prilejurile pentru a face rost de bani de la Guvern. Până aici lucrurile curg într-o anumită normalitate. Ce te faci, însă, când în loc de un preşedinte de consiliu judeţean, Guvernul are, drept odrasle politice, 36 de preşedinţi ? Ce te faci că numărul primarilor care au candidat sub siglele partidelor guvernamentale şi vor să fie destoinici depăşeşte două mii ? Ca să nu mai vorbim că mulţi dintre ei – după ani de amară opoziţie în care singurul lucru pe care l-au primit de la Guvern a fost blidul cu fasole şi ciolan oferit de generalul Oprea la Ministerul Apărării, sub straşnica ispită de a lepăda USL şi de a trece la democraţi ( ?!) ori la progresişti ( !?!) – privesc acum  Guvernul ca pe o mană cerească…”, remarcă Vosganian. ”Cum poţi să-ţi iubeşti odraslele fără să le pui pâinea pe masă ? Cum să le ajuţi să nu le fie frig fără să le dai veşminte? Cum să le opreşti suspinele fără o tolbă de zaharicale? Chiar mai greu, cum să le convingi nu doar să înghită în sec din lipsa de daruri, dar nici măcar să nu mai suspine după ele? Nu e nimic peiorativ în ce am spus despre odrasle. Într-un fel sau altul, suntem cu toţii copiii democraţiei. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej. Când eram copil, aveam pâinea pe cartelă. Fiecare dintre noi avea un sfert de pâine neagră. Când o primeam, după amiază, era caldă şi bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând,  burta de spinare ori priveam cu jind către cei mai răbdători. După aceea am învăţat să rânduiesc dumicaţii şi mi-am dat seama că lăcomia nu mă ajuta să iau mai mult de la alţii ci tot de la mine, cel de a doua zi”, adaugă el. Vosganian consideră că, într-o anumită măsură, ”vremea cartelelor n-a trecut”. ”Atâta ai, atâta mănânci. Numai că  ele nu se mai decupeaza cu foarfeca, aşa cum făcea bunicul meu pe muşamaua din bucătărie, ci se taie cu o foarfecă mai nemiloasă, cu deficite şi datorii, după care nu doar trebuie să rabzi, dar ele mai trebuie şi plătite. Cred că, împreună cu acest nou Guvern şi cu marea sa familie, în care aş include şi pe fii vitregi, primari şi preşedinţi de consilii judeţene ai celorlalte partide, trebuie să începem să vorbim şi despre cum se dospeşte, nu doar despre cum se mănâncă pâinea. Care, vorba poetului, fie cât de rea, tot mai bună-n ţara mea. Ţara asta a mea, ca la nimenea”, conchide el.