Imprimare
PDF

Prima soţie a lui Nicu Ceauşescu trăieşte din PR la clanul Păunescu

Poliana Cristescu este una dintre cele mai discrete românce, puţine taine ale sale fiind cunoscute de publicul larg. Se ştie că a fost prima soţie a lui Nicu Ceauşescu, cel despre care se spunea că ar fi urmat la conducerea ţării, dacă nu ar fi venit Revoluţia din 1989. Despre Poliana Cristescu se spun multe: că s-a căsătorit cu Nicu Ceauşescu pentru că Elena Ceauşescu s-a îndrăgostit la prima vedere de ea, nicidecum şi niciodată el, sau că la Revoluţie cei care au intrat în vila ei au găsit toaletele înfundate cu bancnote. După Revoluţie însă a trăit foarte discret, sub aripa protectoare a clanului Păunescu, pentru care un PR de mulţi bani, cu firma ei Publisis Consult, care are doar un singur angajat.

Serialul despre viaţa Polianei Cristescu, în acte Polyana Luminiţa Daniela Cristescu, este prezentat de verticalnews.ro, care îi ia viaţa la mână şi scrie despre ea începând cu momentul în care Elena ceauşescu o descoperă într-o vizită de lucru la Târgovişte. Într-o carte apărută în vara anului 2008, “A fi sau a avea”, publicată de Editura Paco, la Bucureşti fostul colonel de Securitate Adrian Eugen Cristea, şef al gărzii Ceauşeştilor, a povestit cum s-a desfăşurat căsătoria dintre Nicu Ceauşescu şi iubirea Elenei Ceauşescu, Poliana. Iată un fragment din cartea “A fi sau a avea”, publicată de Editura Paco, în Bucureşti: "10 decembrie 1983. Nicu împlinise, în septembrie, 30 de ani şi încă nu era căsătorit. Era prim-secretar al CC al UTC şi membru important în conducerea partidului. Acceptase aceste funcţii şi, în consecinţă, trebuia să ţină seama şi de alte cerinţe. Printre acestea era şi căsătoria (…)Mama nu se lăsa şi îi şi găsise mireasă. Viitoarea soţie. Dar nu-i zicea nimic încă. Era păstrat totul în mare secret. Nici măcar viitoarea mireasă nu ştia nimic. O găsise mama la Tîrgovişte, cu ocazia unei vizite oficiale. Cea pe care pusese ochii se ocupa cu pionierii din judeţ. Din primele verificări rezultau numai aspecte corespunzătoare scopului: înfăţişare agreabilă, tînără, licenţiată, fără încurcături şi cu multă minte. A mutat-o fulgerător la Bucureşti, unde a numit-o direct secretară a CC al UTC, în subordinea lui Nicu. De-abia mai tîrziu au aflat cei doi ce se urmărea. Fetei i s-a mai asigurat casă, maşină şi onoruri. Menţiune VerticaNews: la nici 48 de ore de la consumarea căsătoriei, ca dar de nuntă, Nicu a fost numit ministru pentru Probleme de Tineret şi prim-secretar al CC al UTC. Apoi, proaspăta soţie a fost desemnată preşedinta tuturor pionierilor din România. De acum, devine o invitată permanentă a Elenei Ceauşescu, dimineaţa, pe la ora 10:00, la cîte o cafea, de nu mai ştia fata ce să creadă cu atîta atenţie pe capul ei". Căsătoria celor doi, rece şi formală, la care familia ei nu a participat, şi nici măcar Nicolae Ceauşescu, ci doar primarul Bucureştiului şi doi miniştri ca martori, o povestesteşte tot şeful gărzii Ceauşeştilor:

"Cînd şi în ce împrejurări s-a ajuns la hotărîrea ca Nicu şi Poliana să-şi oficializeze căsătoria nu se cunoaşte. Cert a fost că o asemenea hotărîre s-a luat pe baza accepţiunii lor. Şi că rolul principal l-a avut Elena Ceauşescu (…)Oficializarea căsătoriei a fost fixată la domiciliul lui Nicu, lîngă Biserica Albă. Am fost chemat de şeful Securităţii statului, care m-a pus în temă despre apropiatul eveniment. Scopul urmărit era să întreprind măsurile necesare de protecţie în zonă. Aşteptam să sosească oaspeţi, dar cei din sistemul de protecţie nu primiseră numele lor. Totul era mai mult o învăluire într-un secret nejustificat. A sosit primarul general al Bucureştiului, care,  prin calitatea lui, trebuia să oficializeze actul căsătoriei. Erau prezenţi Emil Bobu, membru în conducerea partidului, şi Tudor Postelnicu, ministrul Securităţii, probabil amîndoi în calitate de martori. În casă, Nicu şi Poliana. A venit o maşină mică de la sectorul de aprovizionare al partidului cu un ospătar. S-au descărcat rapid cîteva cutii mici de carton cu pişcoturi şi şampanie. Ultimul personaj principal care a sosit înainte de începerea oficializării căsătoriei a fost Elena Ceauşescu. Singură, fără soţ. Sobră, cu un uşor zîmbet perceptibil, cu rol de a i se observa buna dispoziţie. Era zîmbetul protocolar, învăţat prin diferite recepţii, unde toţi participanţii sînt neîntrecuţi în a-şi arăta asemenea amabilităţi. Iar dacă printre ei se află reprezentanţi importanţi, ca în cazul nostru, neapărat trebuie să se înţeleagă foarte bine că prezenţa sa are semnificaţie de a le face lor, invitaţilor, un hatîr, cu nuanţă mai mult de acceptare. Ce mare lucru să te afli în categoria acceptaţilor de către prima doamnă a ţării! (…). Ginerele, adică Nicu, era ţîfnos, ca mulţi gineri copleşiţi de atîtea probleme determinate de căsătorie. În acest scop, Nicu nu făcuse nimic. Nici nu se interesase dacă vor avea măcar un pahar de şampanie pentru invitaţi. Ca şi în toate celelalte cazuri, ştia el că sînt alţii, plătiţi, ca să gîndească şi să organizeze tot ce era necesar. Primarul, sesizînd că Elena Ceauşescu epuizase zîmbetele, a început oficializarea căsătoriei. Dar nici nu trecuseră cîteva zeci de secunde că este întrerupt de Nicu. Îi cere documentul ca să-l semneze. Gest pe care îl face şi Poliana. Gata! Căsătoria s-a terminat. Felicitări, zîmbete determinate mai mult de intervenţia brutală de a opri o desfăşurare a unei activităţi oficiale care pentru cei mai mulţi are rol de unicat în viaţă. Nicu se pare că-şi adusese aminte tocmai acum că nu trebuia să se însoare sau că fusese obligat de familia lui în acest sens". Despre familia Polianei nu se discuta nimic, pentru că nu avusese cineva bunăvoinţa s-o cunoască. Dar parcă supărarea lui Nicu avea mai mult aspectul de a fi sesizată de ceilalţi. Intervenţia făcută de el a fost însoţită de cîteva cuvinte pe care nu doresc să le reproduc. Auzindu-le, cei prezenţi au fost puşi într-o situaţie din care, pe moment, nu mai ştiau cum să iasă. Numai din gîndirea unui fante de cartier, dar cu domiciliul în centru se puteau contura un teribilism şi o grosolănie ce erau în dezacord total cu vîrsta şi cu certificatele de studii pe care le avea. (…)". În vremea căsătoriei, scrie verticalnews.ro, românii au invidiat-o, dar şi căinat-o, pentru că viaţa lângă „prinţişor” nu era deloc comodă, dimpotrivă. După Revoluţie, Poliana a dispărut. S-a retras într-un colţ, departe de toată lumea, având încredere doar în familie şi într-o mână de prieteni, familia milionarilor Păunescu. Acum, graţie vechii amiciţii care o leagă de Viorel şi George Constantin Păunescu, Poliana Cristescu trăieşte bine mersi de pe urma firmei de consultanţă Publisis Consult, companie care îi asigură un venit lunar de peste 3.500 de euro. Datorită Publisis Consult, Poliana este angrenată şi în alte activităţi economice ale imperiului deţinut de fraţii Păunescu. În părţi din grupul de firme aflat în proprietatea familiei (portofoliu ce valorează peste 550 de milioane de euro) este implicată, ca acţionar, şi Polyana Luminiţa Daniela Cristescu.