Imprimare
PDF

Statul roman si inamicii sai


Se implinesc anul acesta 25 de ani in care statul roman a fost agresat continuu, uneori chiar prin institutii interne sau prin slujitorii lui. In ultimii ani, trei pozitii au socat opinia publica, pozitii apartinand unor unor mari luptatori pentru transformarea intr-un stat slab, paralitic, esuat.

Primul care a spus ca statul inteligent este un talhar mai putin inteligent a fost Dan Voiculescu - acum intretinut de stat intr-o insituttie de "ocrotire". Apoi, prin 2008, Dinu Patriciu a spus: "noi (reprezentantii economiei private - n.a.) trebuie sa fim cei inteligenti, nu statul, statul nu poate fi inteligent niciodata, statul e prost prin definitie, pentru ca e un instrument birocratic care functioneaza fara a avea competitie, deci ramane prost". In fine, Sorin Ovidiu Vantu, la randul lui, a spus: Intariti-va statul! Parea ironic sau arogant, dar in scurt timp, statul pe care-l credea mort sau slab l-a trimis acolo unde te trimite un stat serios cand nu respecti legile.

Ce i-a lipsit statului roman in acesti ani, in multe momente ale sale?
In primul rand, decizia inteligenta care inseamna ca nu te centrezi doar pe consum de resurse,  ci mai ales pe crearea de resurse. In multe ocazii consumul trebuie sa fie rational si sa faciliteze crearea de noi resurse, nu sacrifica resursele viitoare pentru un consumerism imediat. Nu centralizeaza pentru a consuma resursele din teritoriu, ci trimite urmarind ca populatia sa-si foloseasca toate resursele,  nu doar pentru consum de supravietuire, ci mai ales pentru viitor.
Lipsa deciziilor curajoase privind la viitor, nu doar cele raportate la prezent si nici in functie de ciclurile electorale. Decizia inteligenta si curajoasa este cea care priveste in perspectiva si dezvolta resursele de inteligenta pe care le recunoaste ca fiind cele mai importante. Cand investeste in educatie si in cercetare statul este prospectiv, cand sustine modele si are grija strategica in  promovarea elitei progresiste, transformatoare, nu conservatoare, atunci este prospectiv si curajos.

Statul puternic gandeste deciziile respectand interesele nationale si principiile, nu se lasa ocupat si confiscat de interese, indiferent de natura lor. In plan international statul puternic intelege configuratiile de forte si se plaseaza in zonele in care se iau decizii si unde se furnizeaza securitate, evident intelegand ca acest lucru se poate doar participand cu resursele pe care le poate mobiliza. De aceea, statul nu trebuie sa ramana autarhic, ci deschis, participativ, nu se cantoneaza in trecut, ci gandeste in perspectiva.
Statul puternic nu abandoneaza societatea si nici nu isi arata forta numai fata de  unii cetateni, ci fata de toti aplica aceleasi principii si reguli. Isi multiplica forta prin adeziunea voluntara a cetatenilor care sunt invitati sa participe la dezbateri, la decizii mai ales privind schimbarea. Statul inteligent nu se teme de schimbare, o provoaca si o sustine.
Statul puternic stimuleaza competitia sociala, dar cauta sa evite polarizarile extreme intre segmente sociale, redistribuie resurse echitabil si faciliteaza armonia si coeziunea sociala. Cauta sa nu stimuleze fracturi in tesutul de solidaritate si regleaza dezechilibrele atunci cand malformatiile apar ca rezultat al competitiei si dezechilibrului de resurse.
Statul puternic stie ca nu poate fi puternic fara cetateni liberi, cu capital social puternic, creativi si activi. Un stat cu cetateni deznadajduiti, speriati de viitor, fara increde in institutii si lideri  este un stat care slabeste in fiecare zi si merge incet sau mai repede spre statutul de stat esuat.
In fine, un stat care nu intelege ca prin ocrotirea coruptiei sau lipsa de vointa pentru eradicarea ei se sinucide, nu este un stat inteligent, ci un stat care pierde ritmul cu istoria si cu dezvoltarea si progresul.

Dar mai presus de acestea, statul puternic stie ca a fi puternic nu este o stare, ci un echilibru dinamic. In scurt timp, daca se iau decizii proaste un stat poate sa-si piarda caracteristica inteligentei si fortei.

Uneori, analistii sau politicienii vorbesc despre statul roman ca si un stat esuat, lucru care este complet fals. Nu, Romania nu face parte din asa numita categorie a statelor esuate!  Dar, in multe momente din ultimii 20 de ani, Romania s-a aflat pe buza acestei prapastii. Statele esuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autoritatii de stat, regimuri autoritare incapabile sa satisfaca nevoile populatiei, coruptie raspandita in cadrul sistemului administratiei centrale, represiune asupra oponentilor politici, incalcare grava a drepturilor omului, un sistem social in colaps, saracie extrema ce afecteaza marea majoritate a cetatenilor, criminalitate ridicata etc., cum spune David Rothkopf. Dar Romania a fost salvata mereu de cei putini, insa astazi trebuie sa observam ca s-au multiplicat modalitatile prin care un stat poate esua, dincolo de criteriile clasice.

Noi, la SINTEZA, ne simtim datori sa tragem un semnal de alarma, sa avertizam asupra unor noi pericole.
Putem avea orase, judete sau regiuni esuate din cauza unor conduceri locale sau regionale, a unor grupuri de interese care monopolizeaza resursele si impanzesc administratia cu coruptie. Astazi observam ca sunt si state stoarse de resurse de procesul de globalizare, tot o forma de a esua, daca ne gandim la viitorul dezvoltarii lor. In fine, oameni de stat esuati, care fac rau societatilor si statelor prin lipsa de viziune sau conducerii oligarhice sau corupte.

Revista SINTEZA are un program intelectual in care noi cautam sa difuzam informatie, sa avertizam asupra riscurilor, sa sprijinim atunci cand exista vointa politica si inteligenta de a intelege ca politica ar trebuie sa se ocupe de polemici si scandaluri mai ales in campanii electorale special desemnate in acest scop, in rest, constructia statului puternic trebuind sa fie o opera comuna a noastra, a tuturor, proiectul cu cea mai mare cuprindere pentru telul securitatii nationale si bunastarii Romaniei.