Imprimare
PDF

Eminescu şi... Cărtărescu

Mircea Cărtărescu a declarat că de-acum înainte nu-l va mai citi pe Mihai Eminescu, întrucât se simte stresat de prezenţa aproape sufocantă a poeziei acestuia, care-i creează stări de disconfort. În consecinţă,  preferă poeţii actuali, iar pe Eminescu îl va „uita” o vreme în chip deliberat, lăsându-l să zacă într-un soi de anonimat al liniştii. Recunoscut pentru capacitatea sa de a desena imagini şocante, Mircea Cărtărescu e un autor vândut, cărţile sale (însoţite sau prefaţate mai mereu de o reclamă agresivă), fiind întotdeauna echivalate cu tot atâtea evenimente literare. O parte a criticii s-a obişnuit deja să citeze cărţile lui Cărtărescu la „excepţional”, iar dacă mai există şi păreri contrarii, vocile cu pricina sunt imediat ignorate, ori desfiinţate cu indignare. Acelaşi Mircea Cărtărescu a promis că nu va contribui prea curând cu vreun studiu de

specialitate la îmbogăţirea biografiei intelectuale eminesciene. Nici nu cred că e o prea mare pierdere, cunoscut fiind faptul că autorul volumului „De ce iubim femeile?”, a publicat mai demult un text în mult discutatul număr al „Dilemei”, în care se arăta preocupat de detaliile înfăţişării fizice a lui Eminescu. (Am aflat cu acel prilej că poetul era „păros”, iar intimii săi i se adresau cu apelativul „Titi”. Fără îndoială, observaţii fundamentale!).
Concluzionând aş afirma că la scara receptării viitoare a locului lui Mihai Eminescu în cadrul spiritualităţii româneşti, intenţiile lui Mircea Cărtărescu nu vor conta nici cât negru sub unghie.

Cristian Sandache