Deși campania electorală e în plină desfășurare, cu circul de rigoare, leul nu mai răspunde la comenzi: zi după zi stabilește ceea ce unele televiziuni numesc „un maxim istoric” iar altele, „un minim istoric”: 4,44 lei la un euro.

Societatea românească este invadată de politică, în timp ce depolitizarea este declarată ca fiind cel mai important imperativ, mai ales în campaniile electorale. După două decenii de democraţie, societatea se politizează pe zi ce trece. Nu mai rămâne nimic în afara politicului. Mai ales gândirea cotidiană, ea este prima victimă.

Când scriu aceste rânduri nu știu ce au hotârât cei care vor da verdictul pe care trebuia să-l tranșăm singuri, în iarbă, dar contează mai puțin pentru ceea vreau vreau să spun. Am văzut dezbaterea care curge de vreo saptămână, am citit cu nesațforumurile cu speranța secretă că voi gasi urmele de luciditate care ar putea să ducă discuția spre identificarea bolii advărate de care suferim.

De ziua Europei, Bucureștiul a avut un cadou frumos: finala europeană de fotbal pe Arena Națională între două echipe spaniole ai căror suporteri au umplut orașul de veselie și au golit depozitele de bere.

Investiţiile străine directe vor scădea cu 20%, în timp ce dinamica exporturilor va fi frânată la o creştere de circa 10%, conform sondajelor Institutului Român pentru evaluare şi strategie, a declarat, marţi, preşedintele IRES, Vasile Dâncu, la întâlnirea membrilor Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK România).

Premierul Ponta și-a început mandatul în forță: dimineața s-a dus la Senat unde s-a votat legea uninominalului pur dar din care a eliminat reducerea numărului de parlamanetari și interzicerea migrației politice, cu care să lăuda anterior. Motivul este pueril: „ca să treacă mai repede”.

Sociologul clujean, Vasile Dâncu a realizat o radiografie sumbră “şpăgii din politică”. “Există foarte mulți oameni care merg în politică doar ca să ia șpagă, să-și dezvolte o afacere, să ajungă la borcanul cu miere cum se spune, să-și protejeze o afacere.

Paradoxal, după o minunată seară de convorbiri cu ÎPS Mitropolitul Andrei Andreicuţ şi PS Episcop vicar Vasile Someşanu mi-am  amintit de trecerea în nefiinţă a celor doi mari ierarhi ai Bisericii noastre, Patriarhul Teoctist şi Mitropolitul Bartolomeu.

Două sintagme mă enervează destul de tare: Romania profundă și România reală. Ambele sunt ficţiuni ale unei elite intelectuale care nu-şi poate realiza menirea. Nu știe, nu poate sau nu încearcă, fiind cuprinsă de propria contemplare sau de bătălia de legitimare a unor găşti care monopolizează, alături de politicieni, instituțiile culturale și bugetul din patru în patru ani.