Imprimare
PDF

O doctorita din Iasi, prima romanca ajunsa pe muntele Ama Dablam din Himalaya


O ieseanca este prima femeie din Romania care a urcat muntele Ama Dablam din Himalaya, fara tuburi de oxigen si fara serpasi. Ieseanca Laura Mares, medic oftalmolog in varsta de 43 de ani, a urcat la finalul lunii trecute la peste 6.800 de metri altitudine, pe muntele Ama Dablam din Himalaya, fara tuburi de oxigen si fara serpasi, realizand o performanta greu de egalat si de sportivi incercati, fiind astfel prima romanca care a reusit sa escaladeze acest varf. Chiar daca pasiunea pentru munte si-a descoperit-o in urma cu doar cinci ani, de atunci nu trece nici un an fara sa caute noi provocari. Pasiunea sa pentru munte nu este insa una ieftina, iar in mod normal, sportivii sunt sprijiniti de catre sponsori, insa acestia sunt greu de gasit. 
In ultimii cinci ani, Laura Mares s-a antrenat ca un adevarat sportiv, chiar daca pe langa pasiunea sa pentru munte trebuie sa aiba grija si de fiica sa de 10 ani, dar si de pacienti, medicul oftalmolog lucrand pentru doua cabinete private, fiind specialist in proceduri de nisa, injectii intravitreene si laser terapie pentru afectiuni ale retinei. Este client nelipsit al salii de catarari, dar se antreneaza saptamana de saptamana si pe Stadionul din Iasi, dar si in Gradina Botanica.
 
„Vara, iarna, toamna, pe ploaie, fac scari pe Stadion. Si in Gradina Botanica ma antrenez, insa in general la Stadion. Acolo ma stie toata lumea“, rade medicul oftalmolog.
 
Se antreneaza de trei sau patru ori pe saptamana, iar fiecare sedinta de antrenament dureaza in jur de doua ore. Nu isi permite sa isi ia perioade de pauza foarte lungi si maturiseste ca acum, la intoarcerea din Himalaya, este cea mai lunga perioada in care nu s-a antrenat.
 
„Acum cred ca este cea mai lunga perioada de pauza, doua saptamani. In prima saptamana cand m-am intors am fost «semicomatoasa», de luni am inceput serviciul, iar de dimineata si pana seara am programari la cabinet“, marturiseste medicul.
 
Pentru un sportiv, chiar daca nu cu norma intreaga, este important ca organismul sa fie in forma maxima. Altfel, tot efortul de pana atunci se pierde, iar sedintele de antrenament devin mai lungi si mai dure.
 
Urcusul spre Ama Dablam, „ingreunat“ de datorii
 
Acum, la intoarcere din Himalaya, marturiseste ca inca nu stie unde vrea sa urce, insa cu siguranta va urma si anul viitor inca o expeditie.
 
„Acum am in plan sa platesc datorii, insa sper ca o sa urmeze o calatorie si anul viitor. Antrenamentul nu am insa cum sa-l intrerup. A devenit un mod de viata. Eu la pranz nu mananc, ma duc la antrenament. Mananc o banana si un iaurt si merg la antrenament“, afirma Laura Mares.
 
Chiar daca pasiunea sa pentru munte este una relativ nou descoperita, pasiunea pentru sport o are inca din copilarie. Medicul oftalmolog a practicat timp de zece ani gimnastica, iar rigoarea antrenamentelor atunci a invatat-o.
 
„Am inceput sa practic gimnastica de la gradinita si am continuat in clasele I-IV. Am facut sport de performanta si in fiecare zi aveam antrenamente. Eram destul de slaba cand eram mica, iar mama a zis ca daca fac gimnastica o sa ma ingras. Era si o moda atunci cu performantele Nadiei“, povesteste medicul oftalmolog.
 
Apoi, in gimnaziu, a inceput sa faca gimnastica ritmica, iar intensitatea antrenamentelor a mai scazut, permitandu-i Laurei Mares sa se concentreze si asupra studiilor. Liceul a indepartat-o apoi de sportul de performanta, fiind la profilul Matematica - Fizica, iar la facultate cursurile ii mancau cea mai mare parte din timp.
 
Nu a fost insa niciodata o persoana sedentara, iar de aceea, in 2013, cand si-a propus sa escaladeze primul varf, antrenamentele nu au fost un efort foarte mare. A apelat la o agentie specializata, iar primul munte a fost unul relativ usor, pentru amatorii acestui sport. Si-a dorit ca la 40 de ani sa urce pe Kilimanjaro, iar in 2013, cu un an inainte sa implineasca aceasta varsta, a vazut o oferta pentru Elbrus, cel mai inalt munte din Caucaz. S-a gandit ca este un bun antrenament pentru planul sau, asa ca a pus mana pe telefon si a sunat la agentie. S-a pregatit timp de sase luni pentru ascensiunea pe Elbrus, si-a cautat echipament si s-a documentat despre toate problemele pe care le-ar putea intampina.
 
A urcat initial cu un grup de 12 oameni, fiind o expeditie comerciala si cu un grad de dificultate mult mai scazut comparativ cu performanta din acest an. In urmatorul an i s-a indeplinit si visul, a urcat pe Kilimanjaro, dar si pe Mont Blanc, iar fiecare an care a urmat a adus noi si noi varfuri in palmaresul sau de sportiv.
 
Rezistenta psihica, cea mai importanta calitate in alpinism
 
Performanta de anul acesta este insa cea mai importanta, Ama Dablam fiind un varf foarte „tehnic“, dupa cum marturiseste Laura Mares. A reusit sa atinga cea mai inalta inatime a varfului Ama Dablam din Himalaya, aflat la 6.812 metri fata de nivelul marii, pe 22 octombrie, in jurul orei 10.00, fiind insotita doar de Justin Ionescu, antrenor de alpinism si escalada, alaturi de care a mai realizat expeditii. Calatoria spre Ama Dablam a inceput insa pe 5 octombrie in Kathmandu, cei doi sportivi trecand prin etapa de aclimatizare pe Valea Kumbu, ajungand mai apoi in tabara Ama Dablam. Au urmat apoi ture repetate intre tabara de la poalele muntelui si cele doua tabere intermediare spre varf, fiind necesare cate cinci calatorii intre tabere pentru a-si cara tot echipamentul.
 
„Cel mai important pe munte si la o astfel de exepeditie este sa nu cedezi psihic“, explica Laura Mares, care povesteste ca rutina unei astfel de calatorii, asteptarea vremii propice si lupta cu aerul rarefiat ii pot dobori si pe sportivii cel mai bine antrenati fizic.
 
Cei doi romani, medicul iesean si antrenorul de alpinism Justin Ionescu, au avut insa noroc de vreme buna. Dupa ce au trecut prin cele doua saptamani de aclimatizare si urcus spre cea de-a doua tabara din Ama Dablam, inca de la ora 2 dimineata a inceput „lupta“ cu muntele.
 
Traseul nu a fost usor, si a durat aproape opt ore. Laura Mares povesteste ca nu si-a permis nici macar o secunda sa-si piarda concentrarea, fiind constienta ca „daca nu reusesc sa urc acum, atunci nu o sa pot urca“, presiunea psihica, dar si oboseala de la prima incercare si faptul ca biletele de avion pentru intoarcere erau deja cumparate nepermitandu-le o noua ascensiune. Muntele, cu un traseu extrem de tehnic si abrupt, surplombant pe alocuri, a presupus o catarare mixta, atat pe stanca, dar si pe gheata si zapada. (surplomba este o parte a unei stanci suspendata deasupra unui gol – n.r.)
 
„Cand am ajuns in varf, nu-mi venea sa cred ca am ajuns si s-a terminat. Nu-mi venea sa cred“, marturiseste Laura Mares.
 
Reusita de luna trecuta i-a alimentat si mai mult pasiunea pentru munte, iar in 2019 spera sa isi depaseasca performanta si sa urce pe un varf de 8.000 de metri.